În anul 2010, în România erau 50.000 de Organizaţii Non Guvernamentale (ONG). Peste doar doi ani, numărul acestora a ajuns la 60.000. Anul 2014 a adus o adevărată explozie a simţului civic al românilor: 90.000.
În prezent, cu siguranţă, numărul acestora a depăşit 100.000. În acest ritm, vom avea mai multe ONG -uri decât societăţi comerciale.
Unele au fost declarate de utilitate publică şi primesc bani de la bugetul de stat. Fiecare guvern, partid, îşi are ONG-urile pentru propria utilitate, de partid. Altele s-au specializat pentru a obţine fonduri din străinătate: câini fără stăpân, pisici care au avortat, protecţia purceluşilor de Guineea.
Fondurile consiliilor locale şi judeţene sunt vizate de către majoritatea acestor organizaţii. Inventează tot felul de acţiuni şi vin cu solicitări de sprijin financiar. „Campaniile ” sunt pretextul cel mai bun: sunt solicitate sprijine financiare de la toate instituţiile, iar modul în care acestea au fost utilizate nu este controlat de către nimeni.
Şi în Giurgiu, ca orice obicei prost, fenomenul a luat amploare. A devenit un adevărat exerciţiu de imaginaţie să mai poţi găsi un nume de ONG disponibil. Periodic, la şedinţele autorităţilor locale întâlneşti câte un ” bun samaritean ” care solicită „un mic sprijin” pentru acţiuni care niciodată nu sunt finalizate.
Cât despre ONG-uri şi oamenii politici, aproape orice politician care se respectă are in portofoliu cel puţin o Organizaţiei Non Guvernamentală. Să fie, acolo.
Post your comments