După ce timp de două luni au tremurat în casă ca la Polul Nord, Ion se decide în cele din urmă, la sfârşitul iernii, să-şi fericească familia şi să pună în funcţiune centrala termică pe care o avea în casă.
Constată că aceasta este defectă. Începe să caute prin hârtii, prin dosare şi hârţoage dar nu găseşte certificatul de garanţie. Nici cel puţin factura de cumpărare. Epuizat deja de efortul depus, îşi linişteşte membrii familiei: Eu am făcut tot ce a depins de mine. Mai răbdaţi şi voi puţin. Nu vedeţi că nu avem acte pentru centrala asta. Nici nu ştim dacă este a noastră.
Astfel ar arăta, scrisă sub altă formă, disputa legată de fântână arteziană din Giurgiu.
La sfârşitul verii, după o îndelungă perioada de canicula, executivul primăriei a constatat că aceasta nu funcţionează şi nici nu poate să o repare. Pentru că nu are documentele care să ateste că o are în proprietate. De ce nu au ajuns la această concluzie în primăvară? Cum este posibil ca primăria să utilizeze un bun, fără să ştie dacă acesta îi aparţine sau nu.
Anul trecut, fântână a fost funcţională. A fost consumată o anumită cantitate de apă. Cum a fost decontată, dacă fântâna era a nimănui?
Ieri, angajaţii de la Servicii locale au început să vopsească perimetru din jurul fântânii şi să monteze băncuţe. Tot acum au constatat că era nevoie de aceste lucruri? Tot documentele sunt cele care nu le-a permis să facă acest lucru până acum?
Marea problemă a conducerii primăriei Giurgiu este că nu are o atitudine proactivă în actul de conducere. Majoritatea măsurilor sunt luate fie în urma presiunii opiniei publice fie a semnalelor din mass media. Aceasta demonstrează o lipsă de viziune şi necunoaşterea problemelor cu care se confruntă acest oraş.
Post your comments