Trăim încă cu iluzia că votul nostru ca indivizi are vreo valoare, că putem influenţa prin alegerea noastră soartă alegerilor. Greşit, total greşit, nu suntem decât praf în vânt în mâna unor păpuşari care ştiu deja, cu multe zile înainte, rezultatul final. Romanul nu votează cum simte, el votează aşa cum îi dictează cel de care depinde.
La nivel de comune, totul este decis de către primari, ei negociază cu liderii de partide numărul de voturi pe care îl primeşte fiecare şi este respectat apoi, matematic.
În oraşele mici, precum Giurgiu, votul este controlat printr-un sistem mai complicat. Este preşedintele de organizaţie, secondat de mai mulţi locotenenţi. Fiecare are în responsabilitate câte o zonă a oraşului. Aceştia identifica persoana cea mai potrivită pentru a influenţa locuitorii dintr-un anumit perimetru, cu cine să voteze şi o motivează financiar. Acesta, la rândul său, îşi alege câteva persoane din cartier, care sunt scoase la înaintare: merg din uşă în uşă, promit, spun cu cine trebuie votat iar, la final, le plătesc suma promisă.
Alegeri prezidenţiale, duminică 2 noiembrie, secţia de votare nr.16, cartierul Cărămidari, undeva în jur de ora 17:
În faţa secţiei de votare se afla doi angajaţi ai primăriei Giurgiu, Lucian Marinescu (Beculeţe) şi George Coporan (director în cadrul primăriei).
Discută cu un lider al romilor din zonă. Mai multe maşini, cu număr de înmatriculare de Bulgaria aduc oamenii la vot. Trei „doamne” îmbrăcate în halat, merg din uşă în uşă şi discuta cu cei care locuiesc aici, revin după ce merg la vot, pentru o altă discuţie; sunt săgeţile, cei scoşi la înaintare.
La un moment dat, cei de la ACL se sesizează şi se deplasează în zonă. Maşinile dispar, totul se stopează. După plecarea acestora, tranzitul este reluat.
Cu o jumătate de oră, înainte de închiderea secţiei de votare, Beculeţe şi Coporan revin, merg din nou la aceiaşi adresă: o casa aflată chiar in fata secţiei de votare. Cel ce locuieşte aici iese şi discuta cu cei doi, puţin nervoşi:”Sună-l să vină acum aici, să se achite de ce a promis. Eu mi-am făcut treaba, el trebuie să plătească, astăzi”!
Se negociază câteva momente, merg la maşină şi îi este înmânat „liderului” „ceva”. Acesta număra, pare nemulţumit, dar apoi cad la înţelegere.
Acesta este un exemplu de mecanism de fraudare a votului.De altfel, în toate secţiile de votare aflate în mărginaşe ale oraşului, după lăsarea întunericului, maşinile cu număr de înmatriculare de Bulgaria s-au înmulţit fără nici o justificare.
Este acelaşi mecanism folosit şi la alegerile locale din 2012, sunt aceiaşi oameni şi aceiaşi strategie.
Post your comments