Textul dumneavoastră nu e poziție publică. E criză de nervi cu antet administrativ. Un amestec de isterie, auto-victimizare și atacuri personale scrise cu mâna tremurândă a unui om care simte că pierde controlul.
Nu ați clarificat nimic. Ați urlat, ați jignit, ați aruncat cu etichete. Ați făcut circ.
Un primar sigur pe administrația lui nu țipă, nu face pamflet politic, nu insultă, nu se apără isteric. Explică. Punct.
Dumneavoastră n-ați explicat. Ați acuzat, ați teatralizat, ați dramatizat.
Ați intrat în modul panică.
Poleiul nu e „insinuare”, nu e „manipulare”, nu e „narațiune”. E un fenomen fizic banal, previzibil, sezonier. Adică exact genul de lucru pentru care există administrație publică, nu Facebook.
Când un om moare pe domeniul public, reflexul normal este:
– ce n-a funcționat?
– ce n-a fost prevenit?
– ce n-a fost gestionat?
Reflexul dumneavoastră a fost: – cine mă atacă?
– cine profită politic?
– pe cine pot jigni?
Asta nu e administrație. E panică de politician mic. Iar faza cu „și pe vremea PSD era iarnă” este sublimă prin ridicol: 👉 adică recunoașteți oficial că după ani de mandat n-ați reușit să fiți mai eficient decât administrațiile pe care le criticați.
Autodenunț mai curat nu există. Un primar nu se apără prin comparație cu eșecurile altora. Le depășește. Dumneavoastră le egalați și le folosiți ca scuză.
Când un edil ajunge să vorbească despre „analfabeți funcțional”, „josnicie”, „manipulare”, „cinism”, nu mai e autoritate. E un om nervos într-o funcție mare. Iar combinația asta e periculoasă.
Giurgiu nu are nevoie de discursuri isterice! Are nevoie de organizare, prevenție, reacție rapidă și competență. Restul sunt vorbe. Iar vorbele, domnule primar, nu topesc gheața, doar acoperă incompetența.
Post your comments