Lavinia Șandru, candidata Partidului Umanist Social Liberal (PUSL) la alegerile prezidențiale, a pornit în călătoria sa prin „România Reală” cu un prim popas în județul Giurgiu. Nu a ales să rămână doar în capitala de județ, ci a mers și în satele uitate de lume, acolo unde oamenii își duc traiul cu greu, dar cu demnitate.
A pășit printre case modeste, a bătut la porțile celor care au avut curajul să își deschidă sufletul și a ascultat povești care au lăsat urme adânci. În ochii bătrânilor a văzut oboseala anilor grei și lacrimi reținute. Pensii mici, lipsuri mari, dar o dorință uriașă de a fi ascultați. „Doamnă dragă, cu 1.500 de lei cum să trăim? Plătim lumina, medicamentele și ne mai rămân bani de pâine. Și noi ce punem pe masă?” i-a spus o bătrână dintr-un sat unde timpul pare că a stat în loc.
Într-o altă curte, o femeie în vârstă își strângea nepoțelul de mână: „Fiică-mea e în Italia. Muncește zi-lumină, trimite bani, dar nu poate să ne trimită și îmbrățișări. Copilul ăsta crește fără mamă. Noi ce viitor mai avem?”
Lavinia Șandru nu a venit cu discursuri pregătite, ci cu inima deschisă. Oamenii nu au cerut promisiuni, ci o voce care să le spună povestea mai departe. Un bărbat trecut de 50 de ani, cu palmele crăpate de muncă, a întrebat-o direct: „Cine mai muncește pământul nostru? Noi îmbătrânim, tinerii pleacă. Ce faceți să-i aduceți înapoi?”
Caravana „România Reală” nu este doar o campanie electorală, ci o oglindă a unei țări pe care puțini mai au curajul să o privească în față. În Giurgiu, Lavinia Șandru a văzut o Românie plină de durere, dar și de speranță. O Românie care încă mai crede că poate fi auzită.
Post your comments