A apărut în aceste zile în spaţiul public o discuţie absolut necesară despre multinaţionale şi rolul lor în economia României. Spun binevenită, pentru că, într-o lume care este în plin proces de schimbare (post occidentală, o numesc ruşii), dacă nu depăşim stereotipurile, nu încercam să vedem dincolo de clişeele propagandistice, riscăm să rămânem o naţie care crede în continuare în zei şi oferă ofrande sfintele moaşte ale Uniunii Europene.
La 1 ianuarie 2017 s-au împlinit 10 ani de când am intrat UE. Acest ” El Dorado „, pentru care am distrus industria, am cedat firmelor străine resursele energetice, am dat totul, primind în schimb simple iluzii.
Giurgiu, anul 2007. Era un oraş încă viu, populat, avea viaţă. Centrul oraşului era animat, cu greu îţi puteai face loc printre cei ieşiţi la plimbare. Terasa din parcul ” Alei ” era arhiplină, mesele erau îmbelşugate. După 10 ani, totul este pustiu, doar câinii maidanezi s-au imultit.
În anul 2007, în Giurgiu există un singur singur hipermarket, Interex. Micile magazine de cartier încă trăiau şi ofereau câteva zeci de locuri de muncă. Lucian Iliescu, aflat în ultimii ani de mandat, începe distrugerea oraşului. Astfel apar Billa şi Mega Image, în punctele cheie pentru micul comerţ local.
Îşi face apariţia şi gigantul german Kaufland, urmează Lidl. Comerţul local este acaparat de multinaţionale.
În anul 2007, în Giurgiu aveau puncte de desfacere trei dealeri auto: Dacia, Hyundai, Daewoo. Acum mai există unul singur.
În anul 2007, erau zeci de magazine ce vindeau produse electronice. Acum, mai sunt vreo două.
În anul 2007, industria construcţiilor era în plină dezvoltare. Depozitele de materiale de construcţii, de amenajări interioare, erau pe val. Acum, doar supravieţuiesc, câteva dintre ele.
În anul 2017, vorbim de săptămâni la rând despre ordonanţe şi modificări de coduri penale. Uităm să vorbim de oameni şi viaţa lor.
În anul 2017, România este naţiunea cu cea mai mare creştere a disporei din întreaga lume, cu exceptia Siriei, care este în război. Este un val de migrantie comparabil cu invaziile barbare. Dureros este că au început să ne plece tinerii educaţi, speranţă pentru viitor pentru această ţară. În acest timp, noi protestăm. Dacă doreşti să îţi saluţi o rudă, ori un prieten, o faci pe facebook, ei de mult nu mai sunt în ţară.
Claudiu Cimpoeru
Post your comments