Primele zile de restricţii de circulaţie pentru locuitorii în vârstă din satele româneşti au făcut ca multe străzi din comunele giurgiuvene să fie pustii.
Deşi este încă intervalul orar în care persoanele de peste 65 de ani pot circula, pe drumul de la Mirău la Stoeneşti am văzut doar 4 oameni.
La ieşirea din Stoeneşti l-am întâlnit pe Gheorghe Roşu, zis Ţiganul Roşu. Are 72 de ani şi nu-i este frică de coronavirus. Are un „tratament” pe care-l folosesc cei mai mulţi locuitori din mediul rural.
Îşi începe ziua cu o ţuică mică, pentru imunizare, munceşte câteva ore prin ogradă, prânzul, câteva pahare de vin şi un somn bun.
În lupta cu pandemia, Nea Gheorghe se bazează doar pe ţuiculiţă şi Bunul Dumnezeu:
Gheorghe Roşu: Suntem sănătoşi. Începem cu ţuiculiţă de dimineaţă, un pahar mic, să nu ne îmbătăm. Apoi, un vinişor, după masă.
Reporter: Şi, ajută cu boala asta?
Gheorghe Roşu: Ajuta foarte multă, dezinfectează tot. Nu mai avem nicio treabă.
Reporter: Cu mâncarea, cu pâinea, cum vă descurcaţi?
Gheorghe Roşu: Avem tot ce trebuie. M-am dus dimineaţa, mi-am luat pâinică, acum nu mă duc 2-3 zile. Se termină şi nu e pâinea, am făiniţă acasă, un mălai, o găină pe bătătură. Totul este al nostru.
Reporter: Matele de unde crezi că vine boala asta?
Gheorghe Roşu: Cred că a pus-o cineva, vorbesc serios. Vor să omoare bătrânii, că a îmbătrânit toată lumea. Aici, pe stradă, mai avem doar câţiva tineri. Am rămas doar câţiva bătrâni, în rest, toţi s-au curăţat.
Reporter: Şi, cum vezi că se va termina totul?
Gheorghe Roşu: Când o vrea Domnul. Când o sosi un medicament din ăla bun, că până acum nu am fost în stare să scoatem medicamente.
Ne continuăm drumul prin Stoeneşti. O bătrânică îşi aşteaptă la poartă copiii care nu mai vin de la Bucureşti. O întrebăm despre boala coronavirus ” Ce boală maică, că nu ştiu despre ce vorbiţi? ” Nu are televizor, iar copiii nu au mai trecut în ultimele săptămâni pe la ea.
Un cortegiu funerar părăseşte biserica şi se îndreptă către cimitir. Şi aici legea este respectată, decât 8 persoane conduc mortul la groapă.
Tanti Stana are 70 de ani şi îngrijeşte de biserică. Fuge repede la magazin să cumpere clor pentru dezinfectarea bisericii. Se plânge de lipsa banilor şi este convinsă că nimeni nu o să scape de boală.
Singura persoană activă pe străzile din Stoeneşti este poştăriţa din localitate, care alergă să ducă pensiile la persoanele în vârstă. Stancu Sanda face acest lucru de 30 de ani. Astăzi este echipată regulamentar, cu mănuşi, mască de protecţie şi un scuter.
Ne spune că trebuie să-şi continue munca deoarece oamenii au nevoie de ea, le trebui banii din pensie pentru a putea trăi. O adevărată eroină, în aceste vremuri de egoism generalizat.
Alegem drumul de revenire spre Giurgiu prin Albele (Petru Rareş), o localitate izolată, dar atât de frumoasă.Şi aici totul este pustiu. Până şi singurul magazin din sat, la Costică Galaman, a rămas fără clienţi.
Curţile sunt goale, animalele şi păsările dau impresia că sunt intrate şi ele în izolare. Frumoasa pădure de la Albele este străbătută de un vânt rece şi o tăcere nespecifică – un Giurgiu rural, în vreme de pandemie de COVID -19.
Post your comments