Traversezi Bucşani, intri în satul Dealu şi faci prima uliţă la stânga. Localnicii îi spun satului în continuare Golăşei, vechea denumire de până în 1964.
Este locul în care s-a născut şi trăieşte Viorica Rudăreasa, o artistă a muzicii de petrecere, binecunoscută pentru melodiile: ” Am o fustă, creaţă, creaţă „, ori ” Bălălău din Bucureşti” .
Viorica a cutreierat lumea alături de Caliu, Robert, Marius, sub diferitele denumiri pe care le-a avut taraful de-alungul timpului: Taraful din Clejani, Taraf De Haïdouks sau, aşa cu i se spune în prezent, Taraf de Caliu.
În ultima vreme, pandemia a ţinut-o pe Viorica mai mult pe lângă casă. Adrenalina spectacolelor îi lipseşte mult:” Toată viaţa am fost plecată la cântări, să stau acasă nu prea sunt învaţată”.
Începuturi: Maria Ciobanu şi Lie, Ciocârlie
Viorica a început să cânte la nunţi încă de la vârsta de 12 ani. Provine dintr-o familie nevoiaşă, cu 8 copii, 6 fete şi 2 băieţi. Prima melodie pe care a fredonat-o a fost Lie, Ciocârlie, auzită la Maria Ciobanu: ” Noi nu aveam fântână în curte şi părinţii m-au trimis să iau apă de la vecini. Pe drum, am auzit la televizorul vecinilor pe Maria Ciobanu. Cânta Lie, Ciocârlie. Am fost atât de fascinată încât am uitat şi de apă şi de tot şi am venit acasă cântând şi eu melodia. După ani şi ani am urcat pe scenă alături de Maria Ciobanu. Ea îmi zicea: Viorico, lăsă ţigara, că nu face bine la voce! Asta este povestea despre începuturile mele în ale muzicii. Am mers la nunţi de mică, desculţă. Luăm haine de la o soră mai mare. Dar Dumnezeu a fost alături de mine şi am văzut toată lumea. „
Fusta creaţă de la Golăşei
„Am o fustă creaţă, creaţă” este melodia care a făcut-o cunoscută pe Viorica, cântată în ultima vreme de tot mai mulţi artişti. Unii dintre ei şi-au arogat chiar drepturile de autor, spunând că ei au compus melodia. Lucru total neadevărat. Viorica spune că îi va da în judecată pe cei care îi fură munca.
„Aş putea spune că am cântat melodia asta dintotdeauna. Îmi amintesc şi acum istoria ei.
Eram copilă şi mergeam cu vacile. Singură fiind, îmi trecea vremea cântând. După ce am cântat eu tot ce mi-a trecut prin cap, am început să fredonez improvizând şi melodia asta, mândră de fusta pe care o purtăm. A fost o joacă de copil, o melodie pe care nu am cântat-o până prin anul 2015. La un turneu în Belgia, organizat de către fostul nostru impresar, regretatul Stephan Karo, am cântat pentru prima oară în public şi „Am o fustă creaţă, creaţă” . După spectacol, Stephan a venit la mine: Măi, Viorica ce este cu melodia asta? Unde ai auzit-o? Eu i-am spus că este a mea, dar mi-a fost ruşine să o cânt până atunci. Stephan mi-a zis să o cânt de acum la toate evenimentele. Unii spun astăzi că este melodia lor şi nu m-ai am voie să o cânt. Eu am dovezi că este a mea. Dar aşa sunt aşa zisele artiste de astăzi”, spune cu năduf Viorica.
Este o luptă dură, de supravieţuire şi în rândul celor care trăiesc din muzica de petrecere. O lume în care cei autentici, Viorica, Caliu au lăsat de multe ori de la ei. Să trăiască şi alţii! Sunt conştienţi că publicul va şti întotdeauna să facă diferenţa între talentul autentic şi kitsch-ul intens promovat.
Post your comments