Afacerea care în ultimii anii a reuşit cea mai mare cifră de afaceri în judeţul Giurgiu este realizată de către Episcopia Giurgiu.
Din raportările contabile aferente anului 2012, pentru că pentru anul 2013, încălcând legea, nu s-a mai obosit să depună bilanţul contabil, Episcopia Giurgiu a avut venituri totale de aproximativ 120 miliarde de lei. Este o cifră foarte apropiată de bugetul judeţului pentru acel an.
Fiind un ONG, fără scop patrimonial, Episcopia Giurgiu a avut cheltuieli mai mari decât veniturile, de aproximativ 600 de milioane de lei.
Banii provin de la enoriaşii plătitori de taxe şi impozite, dar şi din activităţile economice gestionate de feţele bisericeşti din întreg judeţul.
Episcopia Giurgiu, datorită statutului juridic al cultelor ca unităţi de drept privat, dar de utilitate publică, este scutită de mai multe taxe şi impozite.
Biserica nu plăteşte impozit pe clădiri şi pe terenurile pe care le foloseşte. Nu plăteşte acciza aferenta produselor energetice şi celor utilizate pentru încălzirea lăcaşurilor de cult, nu are de achitat impozit pe veniturile obţinute din chirii şi din activităţile economice pe care le desfăşoară.
Deşi aceste facilităţi sunt justificate prin investirea sumelor obţinute în renovarea lăcaselor de cult, banii pentru întreţinerea acestora provin tot de la consiliile locale şi judeţean.
Pentru aproximativ 600 de mii de euro Episcopia a cumpărat palatul de la Drugănescu. Pentru că nu mai avea bani să cumpere o folie care să protejeze acoperişul clădirii, a primit 300 de milioane de lei ajutor de la Consiliul judeţean.
Peste tot în ţară, Biserica ortodoxă cumpăra, primeşte retrocedări, sau donaţii de clădiri, terenuri, păduri etc. Toate în valoare de sute de milioane de euro.
Orbiţi de sărăcie, mulţi romani şi-au găsit refugiul în religie. Profitând de acest moment, Biserica Ortodoxă a dezvoltat cea mai profitabilă afacere din România.
Lipsa de cultură, sărăcia, cutumele educaţiei la care se adăuga, în primul rând, interesele politicienilor, dezvolta acest flagel de care Cuza Vodă ne-a scăpat în anul 1863, prin Secularizarea averilor mănăstirești. Revenim la mentalitatea secolului XIX, fără să fi învăţat nimic.
Amin!
Claudiu Cimpoeru, Cristina Rotaru
Post your comments