Andrei Alexandru, deputat PSD de Giurgiu ,membru al Comisiei de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională , se implică activ pentru rezolvarea problemelor pe care le – au angajaţii de la Penitenciarul Giurgiu.
Printre demersurile deputatului PSD se numară si o interpelare pe care a făcut-o in Parlamentul României ,aceasta fiind adresată Ministrului Justiţiei,Tudorel Toader:
„Stimate domnule ministru,
La începutul lunii iulie, în Penitenciarul Giurgiu era înregistrat un incident grav: unul din angajaţii instituţiei era atacat de un deţinut, cu o lamă de ras. Din fericire, incidentul nu s-a soldat cu urmări grave, pentru că în apropiere mai erau atunci şi alţi colegi ai gardianului, care au intervenit rapid. Totul porneşte, însă, de la deficitul acut de personal din Penitenciarul Giurgiu.
La câteva zile după acest incident, la solicitarea liderilor de sindicat, am avut o întâlnire cu reprezentanţii sindicatului, dar şi cu conducerea Penitenciarului Giurgiu, la întâlnire fiind prezent şi unul din directorii adjuncţi ai ANP, cms. şef Răzvan Coţofană.
Concluziile acestei discuţii au fost că cea mai importantă problemă cu care se confruntă acum instituţia este deficitul acut de personal.
Asta, în condiţiile în care, potrivit normativelor stabilite pentru un penitenciar de maximă siguranţă, cum este cel de la Giurgiu, ar trebui să aibă 625 de angajaţi, statul de funcţii prevede 479 de posturi, iar efectiv, aici lucrează 413 oameni.
Iar cea mai dificilă situaţie este exact în locul cel mai „fierbinte”: sectorul operativ, acolo unde, teoretic, un gardian ar trebui să supravegheze 3 deţinuţi. Practic, la Giurgiu sunt 1.200 de deţinuţi şi doar 240 de angajaţi pe acest sector, aşa că, nu de puţine ori, un singur gardian trebuie să supravegheze circa 130 de deţinuţi condamnaţi – să nu uităm – în regim de maximă siguranţă!
Dacă mai adăugăm la asta şi faptul că mulţi din cei încarceraţi la Giurgiu sunt deţinuţi violenţi, unii au afecţiuni psihice, alţii – 45 la număr – sunt bolnavi de SIDA, iar 40 sunt condamnaţi pe viaţă, este lesne de înţeles în ce condiţii lucrează oamenii din Penitenciarul Giurgiu.
De altfel, lipsa acută de personal a dus la acumularea a sute de ore suplimentare nerecuperate şi a sute de zile de concedii de odihnă neefectuate, ceea ce, până la urmă, se răsfrânge asupra stării psihice a angajaţilor de aici.
Oamenii mi-au mai spus că, şi dacă s-ar organiza concursuri pentru posturile libere, tot ar dura cel puţin un an până când noii-veniţi îşi pot prelua, efectiv, atribuţiile, pentru că, de la concurs şi până să intre „în pâine”, noii angajaţi trebuie să treacă prin cursuri de specializare, iar asta durează. Şi, în tot acest timp, cei deja angajaţi părăsesc sistemul, pentru că ies la pensie, aşa că această criză se acutizează.
Nu trebuie să uităm că la Giurgiu sunt încarceraţi o treime din condamnaţii pe viaţă din întreaga ţară şi un sfert din cei pentru care se impun condiţii de maximă siguranţă, aşa că Penitenciarul Giurgiu este, după cum afirmă atât sindicaliştii, cât şi conducerea unităţii, cea mai dificilă unitate din întreg sistemul penitenciar din România.
În plus, în urma condiţiilor impuse României, aici se mai construiesc încă două secţii, care vor fi date în folosinţă până la sfârşitul anului şi care vor găzdui alţi 200 de deţinuţi. Doar că numărul de personal rămâne acelaşi…
În aceste condiţii, personalul Penitenciarului Giurgiu, dar şi familiile acestor oameni, se tem permanent pentru siguranţa lor. Ei ştiu că oricând pot fi în locul colegului lor agresat în iulie şi că acel incident se poate repeta în orice moment, chiar cu urmări mai grave, aşa că nesiguranţa şi temerile acestor oameni sunt justificate.
De aceea, cred că este de datoria noastră, a tuturor, să asigurăm acestor oameni condiţii sigure de muncă, iar asta se poate face, în primul rând, prin suplimentarea posturilor din Penitenciarul Giurgiu.
Angajaţii din Penitenciar mi-au mai vorbit şi despre alte probleme cu care se confruntă: lipsa autospecialelor pentru transportul deţinuţilor, condiţiile în care sunt nevoiţi să lucreze, numărul mic de angajaţi din grupa de intervenţi… iar lista este, din păcate, lungă.
De aceea, vă întreb, domnule Ministru, ce ştiţi despre situaţia particulară a Penitenciarului Giurgiu şi despre problemele de aici şi ce măsuri se iau, la nivelul Ministrului Justiţiei, pentru rezolvarea numeroaselor dificultăţi cu care se confruntă angajaţii Penitenciarului Giurgiu?
Ce intenţionaţi să faceţi pentru reducerea deficitului de personal, dar şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă ale angajaţilor din Penitenciarul Giurgiu?
Solicit răspuns scris.
Deputat,
Ioan Alexandru Andrei
Post your comments