Motto: Ceea ce experienţa şi istoria ne învaţă e că oamenii şi guvernele nu au învăţat niciodată nimic din istorie şi nici nu au acţionat conform principiilor proprii. ~Friedrich Hegel
Capacitatea oamenilor de a „uita” evenimentele negative nu este un minus, dimpotrivă, reprezintă o armă redutabilă. Un individ paralizat complet de traumele propriului trecut devine incapabil să se dezvolte. Problema e că de multe ori uităm totul și la nivel strict informațional, deși, fiind deja preveniți de ceea ce am trăit noi sau cei de lângă noi, ar trebui să fim mai pregătiți. Și mult mai precauți.
Prevenit înseamnă pregătit, spuneau latinii. Nu intenționez sub nicio formă să aduc vreo mustrare aici concetățenilor care au riscat și au contractat un credit în franci elvețieni. Ce s-a întâmplat s-a întâmplat, nu ne putem întoarce în timp, nu putem schimba istoria.
Nu știu cât de relevante și de oportune sunt soluțiile de genul protestului în fața instituțiilor bancare. Mai mult, o rezolvare a problemei venită din sfera politicului prin emiterea unui act normativ ar crea un precedent periculos în opinia mea, instaurând un tratament discriminator pentru toți ceilalți debitori. S-ar instaura astfel ideea că statul va interveni în relațiile dintre 2 persoane fizice / juridice ori de câte ori cursul de schimb al unei monede mai mult sau mai puțin exotice va fluctua prea consistent. Astfel, la o eventuală apreciere a monedei euro, cetățenii cu credite în această monedă ar putea veni, pe bună dreptate, să ceară guvernului înghețarea cursului, din moment ce prin acest tratament se va fi rezolvat „criza socială” provocată de aprecierea francului elvețian.
Consider că o soluție mult mai pragmatică ar fi ca măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să ne aplecăm atent asupra conținutului contractului de credit și să realizăm operațiunea de „damage control”. Reanalizând împreună cu un avocat modul în care informațiile despre stabilitatea cursului de schimb, ciclicitatea economică și riscul contractului i-au fost prezentate clientului la momentul semnării, există șansa de a avea o surpriză plăcută.
Multe dintre bănci au prezentat trunchiat sau deloc clienților la momentul semnării informațiile referitoare la obligațiile pe care și le asumă. Nu se poate prezuma că un client care dorește un credit posedă cunoștințe economice, bancare și financiare asemenea unui specialist în domeniu. Un individ este prezumat ca fiind informat la nivel mediu despre aceste aspecte. Obligația de a prezenta cu lux de amănunte toate aceste aspecte revine creditorului, el dispunând cel puțin teoretic atât de totalitatea acestor informații cât și de specialiștii necesari. Dacă informarea despre care vorbim nu s-a produs, acest lucru poate fi tranșat în favoarea debitorului în eventualitatea unui proces.
De asemenea, multe dintre bănci, în dorința de a se supraproteja, au impus prevederi care au dezechilibrat în mod evident contractul. În momentul în care una dintre părțile contractante este pusă într-o evidentă poziție de inferioritate, o instanță poate decide reconsiderarea prevederilor contractuale în sensul restabilirii unui raport echitabil între drepturile și obligațiile ambelor părți contractante. Însă acest lucru trebuie studiat întâi alături de un specialist și, la fel de important, trebuie semnalat unei instanțe de judecată.
În egală măsură, este posibil să mai existe încă în contracte anumite clauze ce pot fi considerate abuzive. Eliminarea lor probabil că nu ar aduce valoarea ratelor lunare la nivelul anului 2008, dar este posibil măcar să le diminueze considerabil. Valoarea cumulată a unui comision de risc perceput timp de șapte sau opt ani poate depăși suma de 10.000 de euro. Identificarea unor asemenea clauze trebuie însă efectuată de către un specialist și semnalată instanței.
Foarte important de știut este și faptul că băncile aveau obligația, odată cu intrarea în vigoare a actului normativ referitor la eliminarea clauzelor abuzive, să informeze debitorii despre modificările aduse contractelor și să ofere acestora posibilitatea de a fi sau nu de acord cu ele. Acest lucru nu s-a întâmplat în multe cazuri, deci se poate afirma că respectivii debitori nu și-au exprimat voința de a contracta / modifica respectivul contract. Există de asemenea o jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, care poate fi folosită în avantajul debitorilor.
Precedentul deja celebru încheiat la Tribunalul Galați în anul 2014 în care unui debitor i-a fost dat câștig de cauză în litigiul cu o bancă a ținut cont, printre multe altele, și de considerentele juridice prezentate mai sus. Pentru a se ajunge aici însă a fost nevoie un nivel foarte mare de muncă și de o determinare extraordinară atât din partea debitorului care nu a cedat în fața dificultăților inerente aduse de un proces, cât și a avocaților și celorlalți specialiști care au instrumentat speța și au apărat drepturile debitorului.
Conchizând, îi sfătuiesc pe toți care au credite în franci elvețieni să apeleze la specialiști, să se consulte cu aceștia și acolo unde există suficiente motive să își ceară drepturile în instanță, indiferent dacă în paralel inițiază și alte demersuri pentru a își rezolva problema.
Avocat Gabriel Dumitru pentru http://www.avocatura.com/
Post your comments