Este un paradox: în ultima vreme ni se tot spune că în judeţul Giurgiu au intrat bani pentru lucrări de alimentare cu apa, canalizare şi modernizare drumuri locale, cum nu s-a întâmplat vreodată în istoria post – decembrista.Cu toate acestea, firmele ce activează în domeniu intra pe capete în insolventa sau faliment, iar primăriile sunt mai îndatorate ca niciodată. Explicaţia este una specific românească, lucrările sunt făcute, cum se spune, ” pe caiet” licitaţiile şi contractele fiind semnate fără să existe sursa de finanţare.
În dată de 11 septembrie, la sediul prefecturii au fost semnate noi contracte de finanţare pe O.G 28. Cu uimire, am constatat că mai multe primarii aveau deja de mai multe zile organizate licitaţii pentru lucrări ce nu erau finanţate. Un exemplu este primăria Gostinu. În dată de 9 septembrie a anunţat licitaţia pentru lucrarea „sistem de captare, stocare şi distribuţie apă potabilă, comuna Gostinu, judeţul Giurgiu”. Banii pentru aceasta investiţie îi primeşte doar peste 2 zile, în 11 septembrie.
O lege ambiguă, menită doar să ţină legaţi primarii de PSD, a determinat această situaţie.
O primărie primeşte o anumită sumă de bani, pentru începerea investiţiei. Se înţelege cu constructorul s-ai lucreze mai mult decât are bani alocaţi, cu speranţa că o s-ai primească mai târziu, de la Ministerul dezvoltării. Dacă, de exemplu, are bani doar pentru un km de drum comunal, firma îi lucrează 5 km, în speranţa că o să-şi recupereze banii cândva. Aceasta, la rândul ei, achiziţionează materiale şi foloseşte mâna de muncă, tot „pe datorie”. Banii sosesc la mijlocul lunii septembrie. Cu termenele legale pentru organizarea licitaţiilor se ajunge în luna noiembrie, iar banii trebuie cheltuiţi până la sfârşitul anului, dacă nu vor trebui să fie returnaţi.
O nebunie, specific românească, în care ,în multe situaţii, banii sunt aruncaţi, la propriu, pe câmp.
Post your comments