Vineri noapte, să fie ora 23, blocurile de nefamilişti din cartierul Istru.
Dacă în cursul zilei prin jurul blocurilor nu pot fi văzuţi decât copiii şi femeile, odată cu lăsarea întunericului încep să-şi facă apariţia şi bărbaţii ce locuiesc aici. Primul grup, format din bărbaţi mai maturi este, bineînţeles, chiar în faţă, la cârciumă de la intrare în cartier. Strânşi în jurul unei sticle de bere Noroc, vorbesc în şoaptă, de ale lor ştiute. Mai la întuneric, 3 tineri şuşotesc cu două fete, gesticulează şi dau din mâini.”Plănuiesc o noapte de „amor” ne şopteşte cineva. Aici e ieftin, cu 30-40 de lei, găseşti imediat destule tinere disponibile. Deşi fenomenul prostituţiei din această zonă, este destul de bine ştiut de către poliţie, aceasta cu greu poate să-l ţină sub control. Imediat ce îşi face apariţia maşina poliţiei, se dă alarma şi dispar sub acoperirea întunericului.
Urcăm într-unul dintre blocurile, dacă mai putem să-i spunem aşa, aflate vis-a-vis de cele două locuite de către unii dintre cei mai săraci oameni din Giurgiu. Pe lângă mizeria de nedescris, încă de la primul etaj ne şochează numărul mare de sticluţe goale de prenadez. Sunt folosite de către tinerii din zonă care vin să se drogheze aici. Prin întuneric înaintăm cu greu pe scara fără balustrade. Şi la următoarele etaje este plin de alte recipiente goale de prenadez, aruncate peste tot. Nu mai avem timp să acordăm prea mare atenţie mizeriei incredibile din jur, este ca şi cum mergem printr-o hazna, gândul ne este la cantităţile impresionante de adeziv care au distrus plămânii şi mintea copiilor de aici. Încep să tragă din pungă încă de la 5-6 ani, învăţaţi, în prima fază, de către cei mai mari, apoi devin dependenţi.
Ajungem la ultimul etaj, de unde putem privi tot cartierul. În camerele lor mici şi insalubre, cei care locuiesc aici îşi au totuşi viaţa lor. Undeva la primul etaj locuiesc împreună un bărbat cu 6 copii şi două soţii. De voie, de nevoie cele două consoarte sunt nevoite să lase impresia că se înţeleg bine, de nu bărbatul devine violent. În camera alăturată, o altă familie se afla la masă. Îşi împarte pe rând câteva bucăţi de pâine. Cu toate acestea, au muzica dată la maxim, beau dintr-o sticlă de bere, dansează şi dau impresia că sunt fericiţi. O altă persoană iese din cameră şi merge la toaletă comună de pe hol. Are cuţitul în mână, aici nu ştii niciodată cine sau de ce te poate ataca. Au fost atâtea cazuri de violențe iscate din senin, încât, dacă nu eşti permanent în alertă, îţi poţi pierde viaţa.
Decidem să coborâm. În primul rând deoarece considerăm că am văzut suficient pentru o singură noapte şi, de ce nu, să fim sinceri, îngrijoraţi de soarta maşinii lăsate în parcare. Spre surprinderea noastră, maşina se afla la locul ei. Tragem aer în piept, urcăm şi părăsim Ghetoul Istru, loc ce rămâne o pată de ruşine pe obrazul acestui oraş, dar mai ales al politicienilor care, în fiecare campanie electorală, promit rezolvarea acestei gangrene sociale.
Post your comments