Avem un oraş destul de vesel în aceste zile false de primăvară. Statutul Turnul Ceasornicului este repus în dezbatere, întâlnirile publice se înmulţesc, vechii activişti politici încearcă să se reinventeze sub o nouă brănduire.
Şefii de instituţii sunt înlocuiţi cu foştii şefi, cei care vor să rămână pe poziţie îşi schimbă partidele, negocierile electorale sunt în toi.
Coiţă şi Laufer vin la Giurgiu pentru a recupera câţiva dintre foştii activişti PPDD, adăugând astfel Platformei Social Liberală şi doctrina pierdută a lui Dan Diaconescu.
PNL-ul desfăşoară un sondaj pentru desemnarea candidatului la funcţia de primar al municipiului Giurgiu, într-o discreţie totală.
Nicolae Barbu îşi joacă rolul de ” fată mare ” în ceea ce priveşte candidatura pentru un nou mandat. Ar vrea, poate nu, ori, doar aşa, niţel.
Prin târg se spune că jocurile sunt făcute de mult, iar regizorul din umbră este potentul financiar Marian Anton.
Barbu candidează şi câştigă un nou mandat, Marian Măroiu devine viceprimar. Barbu renunţă la funcţie pentru un post de parlamentar, fie el de la PSD, ori de la PNL, iar Marian Măroiu îi preia prerogativele.
Ambele tabere au doar de câştigat. PSD-ul beneficiază de voturile lui Nicolae Barbu la alegerile locale, PNL-ul primeşte funcţia de primar. Zvonuri, din oraş.
Cert este că nimic nu se pierde, totul se transformă în politica giurgiuveană.
Oameni, interese, funcţii… bani.
Între timp, alegătorul este prins într-o „dolce fan niente „, determinată de propria neputinţă!
Post your comments