Liviu Popazu este unul dintre cei mai verticali oameni din politica giurgiuveană. Aproape nimeni nu are ce-i reproşa, atât din punct de vedere administrativ cât şi din prisma conduitei politice.
Mulţi ani, Liviu Popazu a fost patronul ziarului „Giurgiu Express” şi apoi coordonator al presei liberale.
Am făcut această introducere, pentru că tot încerc să înţeleg ce a vrut să spună Liviu Popazu în conferinţă de presă a PNL de vineri, 28 noiembrie, care este legătura dintre reformarea clasei politice şi presa din giurgiuveana:” Suntem dispuşi să ne reformăm noi care facem politica la nivel municipal şi judeţean, dar cerem ajutorul presei, fără o presă serioasă nu se poate face politică. Dacă descoperiţi că sunt colegi de-ai dumneavoastră, care nu fac o presă corectă, trebuie să-i izolaţi.”
O conditionare,din start.
Îmi stârnesc nelămuriri afirmaţiile lui Liviu Popazu deoarece, m-a aşteptam să fie înţeles, după atâţia ani în interiorul fenomenului, mecanismul de funcţionare al presei.
Orice acţiune mass -media are în spate o societate comercială, care, prin definiţie, are ca scop obţinerea de profit. Orice firmă trebuie să-şi plătească angajaţii, impozitele şi toate celelalte cheltuieli.
Piaţa de publicitate comercială din Giurgiu este aproape inexistentă, fiecare ziar încearcă să-şi găsească o sursă de finanţare, de sub existenta.
Oamenii politici nu înţeleg acest lucru, ei vor să fie prezentaţi, cei mai frumoşi, cei mai deştepţi şi, dacă se poate să le scrii şi cuvintele, nespuse şi imposibil de gândit pentru mulţi dintre ei.
Cu o reformare a clasei politice, poate vom avea şi o economie normală, astfel încât, presa şi cei care lucrează aici să nu mai fie asemenea lăutarilor din secolul 19: „scrie ceva frumos şi primeşti bani, câţi poţi să prinzi din zbor, cu dinţii.”
Aceasta este anormalitatea relaţiei dintre lumea politică şi presa din Giurgiu: politicienii nu înţeleg că nimeni şi nimic nu te obliga să scrii despre ei, nu eşti forţa să-i prezinţi mai frumoşi şi mai deştepţi decât sunt, iar singurele tale repere sunt audienţă şi credibilitatea în fata cititorului.
Jurnaliştii nu sunt ” mufati” la banii publici, au foarte multe de spus, dar nu o pot face, deoarece nu au bani să plătească avocaţii, când sunt târâţi de politicieni prin instante.
De ceva vreme, oamenii politicii giurgiuveni şi-au creat un obicei, când nu le convine ceva, fuga la tribunal.
Deh, conduita de bărbaţi politici, cred ei, de fapt de femei în izmene!
Cristina Rotaru, Claudiu Cimpoeru
Post your comments