„ De ceva vreme am același coșmar. Precum un politician ce înoată împotriva curentului, risc să fiu înghițit de către sistem. Am încercat să mă adaptez și am trecut de la un partid la altul. Mi se spune „ domnule director” și sunt traseist politic. Nu este deloc ușor să fii traseist politic, sunt anumite criterii pe care trebuie să le îndeplinești.
Primul este să nu recunoști niciodată că ești traseist, tu ești un profesionist, un specialist. Nu trebuie să intri în contact cu presa, pentru că îți vrea doar răul.
Un alt criteriu, foarte important, este să se vorbească cât mai puțin despre tine. Cu cât reușești să nu ieși în evidență, cu atât mai mult ai șanse mai mari să rămâi în funcție. Conduita noastră alunecoasă este ca o uniformă, ea nu ține loc de personalitate. Nimeni nu trebuie să intuiască ce ne dorim de fapt.
Secretul meseriei noastre stă în flexibilitatea coloanei vertebrale și în rapiditatea cu care ne schimbăm garderoba ideologică. Când bate vântul schimbării de la centru, sacoul roșu este pus imediat pe umeraș și înlocuit cu cel albastru sau galben, după caz. Discursul se adaptează și el din mers, fără ezitare. Doctrinele vin și pleacă, dar noi, directorii de profesie, rămânem mereu pe poziții, gata să servim noul val politic. Numele meu este „directorul X” și sunt traseist politic.”
Așa ar putea suna mărturisirile unui director de instituție deconcentrată, ce a reușit performanța de a trece de la un partid la altul fără să își piardă scaunul.
Imagine generată cu A.I.
Post your comments